Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual

Articol publicat in Nr. 2 iunie 2009

Titlu articol:
PRESEDINTELE

Editorial

de Constantin LOVIN

   Am primit vestea demisiei presedintelui S.N.P.P.C. cu impresia ca auzeam cea mai proasta veste din ultimul an de zile, asa cum pica in genere vestile rele, in momente neasteptate, intr-o perioada in care sindicatele se pregatesc de confruntari dure cu administratia, fiind in discutie in aceste momente legea salarizarii unice a bugetarilor, legea pensionarii politistilor, eliminarea unor sporuri etc.

 In incercarea noastra de a face fata tuturor acestor provocari, vestea demisiei presedintelui ne-a luat prin surprindere, iar inducerea ideii unei abdicari de la lupta sindicala, pe fondul unor actiuni concertate de discreditare a liderilor sindicali si a miscarii sindicale in general, ar fi putut sa creeze impresia unui sindicat national slab, lipsit de resurse, fara lideri puternici. Nimic mai fals... Suntem in plin proces de consolidare a acestei organizatii puternice, ( cel mai mare sindicat national din Romania in acest moment), si incercam sa intarim organizatia, sa facem fata unor atacuri, in marea lor majoritate, sub centura, venite si din interiorul M.A.I. si din afara acestuia.

   Cineva a spus ca ceea ce nu te omoara, te intareste, iar un sindicat cu 50000 de membri si foarte multi simpatizanti, nu are cum sa moara si nici cum sa se piarda. Traseul pe care il are de strabatut S.N.P.P.C. pleaca din curtea ministerului, trece prin toate structurile acestuia, prin toate inspectoratele de politie, prin posturile de politie si se opreste in cele din urma in casele noastre, aducandune, pe langa o serie de realizari, mai multe sperante si, credem noi, o viata mai buna.

   Noi credem cu tarie ca am depasit de mult fazele de pionierat, in care mai faceam confuzie intre termeni sau denumiri, in care pronuntam cu greu titulatura acestei organizatii, in care eram tinuti pe la usi si persiflati de personajele dubioase din conducerea ministerului de la vremea respectiva. Avem destule argumente ca sa demonstram ca astfel de personaje nu au jucat cinstit in discutiile cu noi, ca s-au asezat sub umbrela sindicala la vreme rea, ca au profitat din plin de disponibilitatea noastra pentru dialog si au sustinut, cu argumentele noastre, ca au o colaborare excelenta cu S.N.P.P.C., dar, in fapt, ei lucrau subversiv si duplicitar.

   Asadar, plecarea presedintelui Liviu Radu Butunoi a fost un moment dificil, destul de greu, dar nu mai greu sau mai dificil decat problemele generale ale membrilor nostri de sindicat sau ale intregii noastre categorii profesionale. Pentru rezolvarea unor astfel de probleme, sigur ca organizatia trebuie sa genereze lideri cel putin la fel de valorosi, care sa poata conduce si coordona miscarile unui sindicat de dimensiunile S.N.P.P.C..

Cred ca fiecare dintre noi si-a dorit macar odata in viata lui sa ajunga presedinte, sau fiecare nutreste, undeva in sinea lui, speranta de a deveni presedinte, incepand de la nivelul cooperativei agricole de productie si pana la presedintele natiunii. Un coleg de liceu imi povestea, cu o satisfactie

nedisimulata si amuzand-se copios, cum se credea el presedintele strazii pe care locuia in copilarie si cum, (atentie!), se rugau partenerii lui de joaca sa le permita sa-l transporte pe ulita cu un carucior, transformat evident in caleasca prezidentiala. Pentru a le face o asemenea onoare colegul meu le percepea si un comision (fructe, cartonase,timbre). Nu a ajuns presedinte, ci marinar, dar de la una la cealalta, nu-i o cale atat de lunga si nici imposibila. stim noi ce stim... Undeva, candva si cateodata viata bate filmul, nu-i asa?!

   Am asistat la viata mea si la dispute aprige pentru presedintia asociatiei de locatari. Am observat si batalii aprige pentru presedintia unor asociatii profesionale. Mass media ne prezinta cu lux de amanunte lupta acerba pentru suprematie in diferite partide politice. in aceste dueluri se poarta si manusi, dar si bate si lanturi, si servicii secrete sau mai putin secrete, si discursuri stiintificofantastice, dramatice sau filozofice, dar si vorbe de ocara, injurii, mahala s.a. Se folosesc toate metodele si toate mijloacele posibile pentru a deveni... presedinte. Cu totii suntem martori, participanti si, uneori, chiar protagonisti ai unor astfel de batalii.

   Lasand gluma la o parte, S.N.P.P.C. a ramas fara presedinte intr-o perioada destul de vitrega pentru miscarea sindicala, dar extrem de grea pentru toate categoriile profesionale, si stabilitatea acestei organizatii a fost pusa la incercare in aceste conditii neobisnuite. Dar noi, cei angrenati in fenomenul S.N.P.P.C., am dat dovada de maturitate, buna credinta, intelepciune si perseverenta, depasind cu brio acest moment dificil. La Conferinta Nationala, pentru functia de presedinte al S.N.P.P.C. au candidat lideri ai acestui sindicat. Disputa a fost acerba. Problematica sindicala actuala ofera un camp de disputa si de confruntare greu de imaginat. Acuzatiile sau parerile de rau nu-si mai au nici locul si nici rostul. Majoritatea reprezentantilor S.N.P.P.C. au votat - MARIN GRUIA. Acum raman in lupta cei care au tarie de carcter si buna-credinta. Celorlalti le mai trebuie rezistenta, intelepciune si multa, multa rabdare.

Timpul trece repede.

   Ne-am dorit un presedinte cu un profil de militant sindical absolut, indraznet, bataios, sincer, onest, corect, pregatit profesional si juridic, flexibil, maleabil, cu o imagine buna in M.A.I., cu relatii bune in tot spectrul institutional si sindical, cu vizibilitate cat mai mare in M.A.I. si nu numai, cu experienta de viata si o buna orientare in situatiile dificile. si cate nu am mai vrea noi sa vedem la un presedinte?! Va las pe dumneavoastra sa judecati daca am ales bine ... PRESEDINTELE.

Oferte sindicale

Oferte telefonie

Oferte bancare

Oferte diverse