Despre Fișa postului nu prea se învață în școlile de agenți și nici în facultăți, iar pregătirea continuă ulterioară, de regulă, se axează pe teme specifice locului de muncă, unității sau Armei, și mai puțin pe chestiuni din sfera activității de resurse umane. De aceea, este recomandabilă studierea, pe cont propriu, a actelor normative care ne stabilesc obligațiile profesionale, ne conferă drepturile corelative și, în general, ne definesc statutul profesional, pentru a avea o bază de referință cât mai solidă atunci când suntem puși în diferite situații, cum ar fi cea în care semnăm, pentru prima sau a ,,n,,-a oară, Fișa postului.
Se știe un lucru: Fișa postului este prestabilită și nu se întocmește cu dedicație, pentru X sau Y, care ocupă acel post la prima numire în funcție, ori prin concurs, transfer etc. Ea cuprinde referințe obiective, care definesc, individualizează și caracterizează complet acel post; în același timp, într-o entitate organizatorică pot fi mai multe posturi identice, lucru perfect legal. Trebuie să știți că: pentru condiții identice de muncă, prevăzute ca atare în două sau mai multe Fișe ale posturilor, pe baza principiului simetriei, trebuie să fie prevăzute și drepturi identice!
Unde este reglementată structura Fișei postului?
Este vorba de Anexa 14 a ,,Ordinului MAI nr. 140/2016 privind activitatea de resurse umane în unitățile de poliție din Minsterul Afacerilor Interne”, modificat și completat de OMAI 100/2018. Structura ei este următoarea: A) – Identificarea postului (5 rubrici); B) – Cerințele postului (17 rubrici); C) – Condiții specifice de muncă (6 rubrici); D) – Descrierea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților (2 rubrici); E) – Standarde de performanță asociate (6 rubrici).
De ce am subliniat punctul ,,C”? Pentru că el poate ascunde o capcană și trebuie să ne preocupe în mod special, deoarece ne va influența, peste ani, în momentul în care vom decide încetarea raporturilor de serviciu cu instituția, prin trecere în rezervă, cu drept la pensie militară de stat (nu ,,pensie specială”, cum se vehiculează, greșit, foarte des, în spațiul public!).
Așadar: atenție mare la rubricile 5 (riscuri implicate de post) și 6 (compensări) ale punctului ,,C”, pentru că aici este teren alunecos!
Concret: rubrica 5 de la Punctul ,,C” – riscuri implicate de post – trebuie să fie în deplină concordanță cu riscurile asociate îndeplinirii sarcinilor profesionale, consemnate la punctul ,,D”, adică să cuprindă, de exemplu, pentru cei care lucrează în poliția rutieră: risc de violență asupra angajatului, risc de îmbolnăvire prin inhalare de gaze de eșapament, risc de solicitări emoționale frecvente (contactul cu cadavre, cu accidentați grav etc.), risc frecvent de accidentare și altele.
În consecință, și rubrica 6 – compensări – de la același punct ,,C” trebuie să cuprindă, corelativ, diferite forme de ,,despăgubire ”pentru privațiunile îndurate, cu rol de echilibrare a situației, pentru a ne reface capacitatea de muncă, starea generală de sănătate și, implicit, pentru a ne putea îndeplini obiectivele personale și profesionale.
Compensațiile sunt de trei tipuri:
1 - salariale – sporuri permanente și/sau pe bază de pontaj;
2 - timp suplimentar pentru refacerea capacității de muncă – zile în plus la concediul de odihnă și, după caz, concediu ,,de antenă”;
3 - încadrarea în grupe superioare de muncă (condiții de lucru ,,deosebite”, ,,speciale” sau ,,alte condiții”), unul dintre elementele decisive pentru calcularea ,,vârstei standard de pensionare”, conform art. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Foarte important de reținut: când vom considera că a venit momentul trecerii în rezervă, dosarul nostru de personal va fi analizat de către un specialist în Resurse Umane, care ne va calcula vârsta standard și, în funcție de vechimea totală în serviciu, de alte elemente ale ecuației pensionării, prevăzute în lege, și în special de numărul anilor în care am fost încadrați în grupe de muncă superioare, va da verdictul pensionării. Sau nu!
