După ce SNPPC a acționat în judecată mai multe structuri ale Poliției Române, cu privire la ,,serviciul de permanență” impus angajaților, câteva zeci de polițiști din cadrul Direcției Generale Anticorupție au luat atitudine, la rându-le, față de situația în care se regăsesc, de mai mulți ani, și ne-au contactat pentru asistență juridică.
După cum bine știm, în cazul multor structuri polițienești din MAI există dispoziții interne, care obligă la efectuarea serviciului de permanență, în afara programului de lucru - mai ales pe fondul deficitului de personal și al organigramelor subdimensionate -, în scopul asigurării activităților și misiunilor prevăzute de lege. E normal să fim 24 de ore din 24 la dispoziția cetățeanului și a statului, așa cum e firesc să fim și plătiți pentru acest avatar suplimentar, lucru care se întâmplă, dealtfel, în UE, dar și la noi, în alte sectoare de activitate.
În fapt, vorbim de o veritabilă programare în serviciu, care implică și o micșorare a timpului de repaus al polițistului, așa cum acesta este reglementat prin legislație și prin ,,Acordul colectiv privind raporturile de serviciu ale polițiștilor”, document sindical prevăzut de Legea dialogului social, asumat în scris de către ministrul Afacerilor Interne. De asemenea, permanența la domiciliu implică și o limitare a libertății de mișcare și a activităților de natură personală/familială, polițiștii fiind nevoiți să rămână la domiciliu sau în apropierea acestuia, pentru a putea fi în măsură să răspundă oricăror solicitări operative. Această dispoziție este abuzivă și confundă caracterul permanent al serviciului polițienesc - obligație legală față de societate și față de cetățean - cu programul de lucru al polițistului, afectând dreptul la repaus al acestuia.
În acest caz, dreptul intern ar trebui să primeze, mai ales că și jurisprudența Curții de Justițe a Uniunii Europene, bazată pe Directiva CE nr. 88/2003, statuează faptul că timpul de așteptare al unui lucrător la domiciliu, în care este obligat să răspundă apelurilor din partea angajatorului, într-un termen scurt, trebuie considerat „timp de lucru”.
În MAI a existat o perioadă de 6 luni, în 2017, când, tot la presiunea SNPPC, a fost emis un Ordin prin care s-a plătit permanența de la domiciu. Deci, SE POATE, DACĂ SE VREA! De atunci, angajatorii, fără acest Ordin în vigoare, consideră că trebuie să ofere drept contraprestație un număr de ore libere echivalent cu orele în care polițistul a fost solicitat efectiv la serviciu (regimul juridic al orelor suplementare este altceva, a nu se confunda cu subiectul acestui comunicat). Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că, atunci când este programat să asigure serviciul de permanență, polițistul trebuie să fie la domiciliu/locuință, să nu părăsească localitatea, să răspundă de îndată dacă este solicitat, fiind în imposibilitate de a dispune în mod liber și voluntar de timpul său. Altfel spus: deși este ,,acasă”, polițistul trebuie să stea într-o stare de expectativă și să răspundă ,,PREZENT” la orice solicitare ar veni în intervalul în care asigură serviciul de permanență. În realitate, în acest interval de timp, polițistul este la dispoziția angajatorului, neputând dispune cum dorește de timpul său liber.
De reținut: toți polițiștii și personalul contractual care sunt obligați să asigure serviciul de permanență trebuie să solicite în scris remunerarea pentru perioada în care s-au aflat la dispoziția angajatorului, chiar dacă nu a fost solicitată intervenția lor, această perioadă fiind asimilată ,,timpului de lucru”.
,,Ce face sindicatul pentru mine?” Răspuns: SNPPC – poliță de asigurare juridică!
DEPARTAMENTUL JURIDIC - SNPPC
