Amplul pachet de reforme ale instituțiilor statului, inițiat în vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în noua societate românească formată după Unirea Principatelor, de la 24 Ianuarie 1859, a generat progrese majore în multe domenii: Economie, Învățământ, Armată, Finanțe, Ordine publică, Agricultură, Construcții industriale, Amenajare urbanistică, Infrastructură rutieră și feroviară, Justiție, Politică etc. Dezvoltarea fără egal și consolidarea instituțiilor statului, de la acea vreme, sunt și astăzi un model de autentic patrotism, săvârșit de politicienii epocii, în interesul națiunii.
Între 1859 și anul izbucnirii primei conflagrații mondiale, adică în aproape jumătate de secol, România, o țară preponderent agrară, a cunoscut cea mai puternică dezvoltare economico-socială din toată istoria ei: s-au construit peste 3.500 km de căi ferate și lucrări adiacente (gări, poduri, tunele, depouri), dar și 29.000 km de drumuri, dintre care 5.000 km drumuri naționale; s-au modernizat Porturile din Constanța și de la Dunăre; s-au edificat sute de școli primare, instituții de învățământ superior și de cultură, biblioteci etc.; poșta și telegraful, existente doar în câteva orașe mari, s-au extins la nivel național; s-au construit sute de cazărmi militare, rețele de apă și canalizare și s-au electrificat toate orașele.
În domeniul Ordinii publice, semnificativă a fost Legea Poliției din 1860, care a condus la modernizarea instituției, punând bazele, între altele, Poliției Judiciare și Poliției Administrative, precum și precursoarei Poliției Rutiere de astăzi, care se chema Serviciul Fiacrelor (adaptare din lb. francează – reglementarea circulației birjelor, trăsurilor, caleștilor, șaretelor, cupeurilor și carelor, în localitățile urbane).
La mulți ani, dragi români, La mulți ani, România, în zi de sărbătoare a neuitării!
Biroul Executiv Central - SNPPC
