În urmă cu mai bine de cinci ani, la data de 19 martie 2013, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 53, prin care ziua de 31 august a fost oficializată ca Zi a Limbii Române, similar sărbătorii deja instituţionalizate în Republica Moldova, înainte cu 14 ani, când fraţii de peste Prut au decis să eternizeze ''Limba noastră cea română'', în consens deplin cu spiritualitatea care ne-a unit dintotdeauna.
Dincolo de legi, de manuale şi de graniţe, Limba Română s-a perenizat cu dârzenie, de-a lungul veacurilor, nu numai în spaţiul românismului autentic, binecuvântat de divinitate, ci şi oriunde acesta a purces, definitiv sau efemer, mânat de nevoi, de vremuri, de bucurii sau de vicisitudini, de parcă însăşi rugăciunea de seară a Domnului ar fi rostită în stihurile noastre evlavioase.
Peste toate, am avut, ca naţie, puterea de a combate agresiunile asupra limbii române, iar, drept recunoştinţă, ea s-a fixat adânc în etosul nostru rural nealterat, dar şi fericirea istorică a unui destin literar aparte, susţinut, mai ales în veacurile din urmă, când năpastele ne-au încercat din greu, de harul unor români înzestraţi spiritual, care, prin sublimarea culturii, au metaforizat limba noastră întru veşnică statornicie.
Se cuvine, fără de tăgadă, să le aducem, azi, un pios omagiu tutoror acelora care s-au luptat neostoit pentru esenţa limbii române, lăsându-ne-o moştenire, armonioasă şi melodioasă, nouă şi urmaşilor noştri.
Onor Limbii Române, pentru trecutul, prezentul şi viitorul ei!
Dumitru Coarnă
