ICCJ a admis luni un recurs în interesul legii referitor la aplicarea prevederilor Codului muncii în cazul angajatorilor care se ocupă în centrele comerciale cu comercializarea cu amănuntul a produselor nealimentare.
Mai exact, prin Decizia ICCJ nr. 22/2015 s-a stabilit că aceşti angajatori pot să-şi cheme salariaţii la muncă în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează doar dacă acordă compensaţii: timp liber corespunzător sau, după caz, un spor la salariul de bază.
"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, stabileşte că fapta angajatorului, de a desfăşura activităţi de comercializare cu amănuntul a produselor nealimentare în punctele de lucru din centrele comerciale, în zilele de sărbători legale prevăzute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. g) din această lege, atunci când angajatorul şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 142 din acelaşi act normativ", este precizat în comunicatul de presă al Biroului de Informare şi Relaţii Publice din cadrul ICCJ.
Motivele pentru care judecătorii au luat această hotărâre vor fi incluse în Decizia nr. 22/2015, aceasta urmând să devină obligatorie pentru toate instanţele de la momentul publicării în Monitorul Oficial.
Salariaţii pot fi chemaţi la muncă dacă specificul activităţii impune această măsură
În mod obişnuit, salariaţii trebuie să primească liber în zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează, aşa cum prevede Codul muncii. Totuşi, în anumite cazuri, această prevedere nu se aplică.
Concret, excepţiile stabilite de lege sunt unităţile sanitare şi cele de alimentaţie publică, precum şi locurile de muncă în care activitatea nu se poate întrerupe din cauza caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii (cum este cazul polițiștilor).
"Prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie. Prevederile art. 139 (prevederile referitoare la zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează - n. red.) nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producţie sau specificului activităţii", este punctat în actul normativ amintit.
În aceste situaţii, salariaţilor chemaţi la muncă trebuie să li se asigure compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. Iar dacă acest lucru nu este posibil, salariaţii trebuie să primească un spor de 100% din salariul de bază (în cazul zilelor de sărbătoare legală).
"Salariaţilor (...) li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariaţii beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru", dispune Codul muncii.
Angajatorii care, după caz, nu acordă liber salariaţilor în zilele de sărbătoare legală sau care nu acordă compensaţii celor care lucrează în aceste zile riscă să fie amendaţi cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.
Decizia ICCJ este necesară pentru a asigura practica unitară a instanţelor
Recursurile în interesul legii reprezintă, aşa cum prevede Codul de procedură civilă, o modalitate de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România. În acest sens, judecătorilor ICCJ li se poate cere să se pronunţe asupra problemelor de drept soluţionate în mod diferit prin hotărâri definitive.
În cazul de faţă, recursul în interesul legii a fost formulat de către Tiberiu Niţu, procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ. În sesizarea acestuia s-a atras atenţia că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar referitor la chemarea la muncă a salariaţilor, în zilele libere legale, de către angajatorii care se ocupă în centrele comerciale cu comercializarea cu amănuntul a produselor nealimentare.
Mai precis, în hotărârile pronunţate de instanţe în astfel de cauze, procurorul general a găsit două opinii diferite ale judecătorilor. Dacă în prima s-a apreciat că această categorie de angajatori nu încalcă legea în cazul chemării salariaţilor la muncă în zilele libere legale, în a doua s-a considerat că aceasta este o încălcare a Codului muncii, indiferent că se acordă sau nu compensaţii.
Tiberiu Niţu, prin sesizarea adresată Înaltei Curţi, a apreciat că prima opinie este cea corectă. Acesta a adus aminte de excepţiile de la acordarea timpului liber în zilele de sărbătoare legală nelucrătoare şi a precizat că, în cazul de faţă, comerţul cu amănuntul şi deservirea populaţiei se încadrează la gama largă de unităţi şi locuri de muncă vizate de sintagma "specificul activităţii".
"Codul muncii nu definește cele două sintagme utilizate -- «caracterul procesului de producție» şi «specificul activității» --, lăsându-se astfel posibilitatea ca, pe măsura diversificării activităților sociale şi economice, a dezvoltării tehnologiei, norma să primească o aplicare suplă, adaptată realităților societății la un moment dat, fiind îndeobște admis că o redactare limitativă ar putea conduce la o rigiditate excesivă în aplicarea acesteia. În literatura de specialitate s-a arătat că, în mod tradiţional, prin sintagma «caracterul procesului de producţie» sunt avute în vedere unităţile sau locurile de muncă cunoscute sub denumirea generică «cu foc continuu», adică acelea care deţin instalaţii, utilaje ori maşini cu grad ridicat de pericol în exploatare, respectiv fabricile, uzinele, secţiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de producţie similare care au în dotare astfel de mijloace. Totodată, s-a arătat că sintagma «specificul activităţii» priveşte o gamă largă de unităţi şi locuri de muncă şi anume cele din transporturi aeriene, navale, terestre, telecomunicaţii, domeniul sanitar şi de asistenţă socială, al aprovizionării populaţiei cu gaze, energie electrică, apă, căldură, alimente, comerţul cu amănuntul şi de deservire a populaţiei (magazine, mall-uri, restaurante etc.)", este explicat în recursul în interesul legii formulat de procurorul general.
Prin urmare, Tiberiu Niţu a subliniat că angajatorii nu trebuie să fie amendaţi în aceste situaţii decât dacă nu respectă obligaţia legală de a acorda salariaţilor compensaţiile cuvenite.
SNPPC apreciază că această decizie este importantă având în vedere numeroasele procese intentate de organizația noastră, în numele membrilor de sindicat, pentru recunoașterea acestor compensații (timp liber sau sume de bani), în condițiile în care structurile MAI nu au făcut acest lucru până la 01.01.2015.
http://www.avocatnet.ro
