În ultimele săptămâni, au avut loc loc bilanţurile anuale ale structurilor teritoriale MAI, precum şi ale inspectoratelor generale şi unităţilor componente ale Aparatului Central (ultimul, cel al IGPR, chiar azi, 16 februarie).
Reprezentanţii Biroului Executiv Central şi ai Birourilor teritoriale ale SNPPC au fost invitaţi, la nivel central şi judeţean, la aceste activităţi, însă microfonul a fost apanajul exclusiv al moderatorilor, managerilor sau invitaţilor oficiali, cuvântul liderilor sindicatului reprezentativ al poliţiştilor şi personalului contractual fiind omis din raţiuni pe care le nu le putem descâlci integral.
Dincolo de formalismul evident şi de înţeles al unor asemenea activităţi, există întrebări şi nedumeriri care trenează: după un an complicat, marcat de tragediile anterioare sau de cele petrecute chiar în cursul anului în Poliţia Română, de precaritatea patrimoniului imobiliar, a mijloacelor de intervenţie şi a celor de protecţie a vieţii şi integrităţii fizice a poliţiştilor, de pseudo-demersul MAI de modificare a Statutului poliţistului, de indiferenţa constantă faţă de personalul contractual, de neinstituirea unor măsuri adecvate pe linia sănătăţii / securităţii în muncă, de apariţia unor acte normative bulversante din punct de vedere salarial şi de multe, multe altele, ne-am fi aşteptat ca neajunsurile enumerate, sutele de mii de ore suplimentare lucrate, deficitul de personal, care ne duce la supraepuizare, eforturile noastre de a conferi ordine şi siguranţă climatului social, de a securiza eficient frontierele şi de a contracara fenomenele infracţionale, în ansamblu – statisticile arată că din acest punct de vedere stăm mai bine ca în anii trecuţi – să fie puse pe tapet cu realism, cu onestitate, cu măsuri, cu termene, cu resurse alocate şi cu responsabilităţi bine definite....
Din păcate, nu a fost aşa!
Poliţiştii ucişi, loviţi cu sabia sau cu toporul, suprasolicitaţi şi răniţi în misiuni periculoase, incendiaţi, ameninţaţi de interlopi, ţintuiţi în maşini ruginite şi în sedii insalubre, sechestraţi la domiciliu în interesul serviciului şi nevoiţi să subziste cu un venit mai mic decât ajutorul social din ţările vest-europene şi nici personalul contractual, umilit constant, nu sunt o prioritate nici pentru actualii decidenţi...Pe 24 martie o să vă arătăm obrazul şi o să vă aducem aminte, doamnelor şi domnilor care ne puneţi la zid, de ce scrie la pagina 133 din Programul de guvernare...că tot vă place să-l invocaţi fariseic în fiecare zi!
Pentru conformitate,
BIROUL EXECUTIV CENTRAL al SNPPC
