Momentul istoric al Unirii Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859 – numit şi „Mica Unire”, realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a reprezentat un act absolut de voinţă politică a românilor din Moldova şi Ţara Românească, prima etapă în crearea statului unitar modern.
Unirea celor două principate a început practic în anul 1848, atunci când s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.
Deşi au existat şi voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că desemnarea Bucureştiului drept capitală va face ca Moldova să-şi piardă din influenţă, divanurile ad-hoc, organizate în anii 1857 şi 1858, au demonstrat dorinţa de unire a populaţiei.
În Valahia desemnarea caimacamului (locţiitor de domn) revenea Rusiei, astfel că Turcia s-a concentrat asupra Moldovei, unde a desemnat un caimacam antiunionist, care să împiedice prin orice mijloace ca unioniştii să obţină majoritatea în divanul ad-hoc al Moldovei. Au existat intimidări, radieri de pe listele electorale, presiuni, ameninţări şi chiar falsificarea rezultatelor alegerilor, în final Moldova având un divan ad-hoc majoritar antiunionist. Când soarta unirii părea iremediabil compromisă, au apărut probe indubitabile că alegerile din Moldova fuseseră falsificate, din chiar corespondenţa caimacamului cu demnitarii otomani. Alegerile au fost anulate și s-au desfăşurat noi alegeri, iar după desfăşurarea lor corectă unioniştii au obţinut o majoritate zdrobitoare, conformă cu voinţa adevărată a electoratului Moldovei.
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă, formată din 48 de deputaţi l-a ales în unanimitate ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, şeful Partidei Unioniştilor Moldoveni.
În Ţara Românească, unde alegerile urmau să se ţină pe 24 ianuarie, locţiitorii domneşti erau antiunionişti, iar Adunarea electivă era dominată de conservatori, astfel că bucureştenii au fost mobilizaţi pentru a susţine candidatura lui Cuza, care a devenit domnitor al celor două principate, iar unirea lor a fost recunoscută de către marile puteri pe parcursul domniei sale.
Constituția adoptată la 1 iulie 1866 a consfinţit denumirea oficială a noii țări: România.
În calitate de poliţişti şi cetăţeni, aducem cuvenitul omagiu înaintașilor noștri, al căror sacrificiu a făcut posibilă sărbătoarea de la 24 ianuarie şi le adresăm un respectuos salut cordial tuturor camarazilor noştri activi, în rezervă sau în retragere, din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională!
LA MULŢI ANI ROMÂNIA, LA MULŢI ANI ROMÂNI!
Biroul Executiv Central
