Ca în fiecare an, explozia mugurilor în candelabrele albe şi roz ale grădinilor, însoţită de acea bucurie vegetală a naturii în biruinţa strălucirii cereşti a deşteptării anuale, se transformă într-o nouă speranţă pentru omenire, precum la rod visează sămânţa în brazdă răsturnată sub soare, în triumful unui nou răsărit. Prin toată această linişte ca de-nceput de lume, a pomilor ca nişte voievozi sub frumuseţea "omătului florilor", sub salciile verzi înlegănate, cântul prelung al clopotelor bisericuţelor de pe toate dealurile,cuprinse de lumina cerească pe pământul românesc, ne-a chemat, ca de obicei, la rugile credinţei strămoşeşti salvatoare.
Ca în fiecare an, sub semnul Crucii, memoria colectivă a unui popor şi a unei istorii creştine, dangătul, tânguitul prelung în repetată chemare la reculegere şi rugăciune ne amintesc, ca neam iubitor de strămoşească lege, că, în involburata noastră existenţă de azi, suntem mereu situaţi între Toma Necredinciosul şi îndoielile zilnice din care, şi Iuda Iscarioteanul, şi ademenirea arginţilor fac parte.
După trista Liturghie a Deniilor si Vinerea Patimilor, la marele praznic Al Creştinătăţii se adaugă şi glasul poetului: "Eu cad neputincios, stăpâne,/ In faţa stralucirii Tale…".
Ca în fiecare an, în urcuşul greu pe Golgota al Mântuitorului şi Domnului îndurărilor, urmat de Înviere, vedem biruinţa vieţii asupra morţii, nădejdile sporind, armonie, speranţă şi linişte. Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, Sfintele Sărbători de Paşti, praznuite odată cu triumful Luminii Lumii şi al vieţii, când râd a sărbătoare pământul şi cerul prin "ciripit şi cânt de flori", să vă aducă bucurii depline,sănătate, vremuri mai bune, pace şi împăcare în suflete, pe măsura aşteptărilor!
"În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le".
