Către,
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Doamnei Carmen-Daniela DAN, ministrul Afacerilor Interne
Urmare a inițiativei dumneavoastră de a modifica mai multe acte normative, FSNPPC a demarat o campanie de consultare a membrilor de sindicat cu privire la textele de lege care se doresc a fi modificate, care generează dificultăți de aplicare, interpretări diferite, abuzive sau chiar inechități.
Unul dintre aceste acte normative este H.G. nr. 1.578/2002 privind condiţiile în baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare.
Potrivit acestui act normativ (Art.1) Poliţiştii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, a cărui durată se stabileşte în raport cu vechimea lor în serviciu, după cum urmează:
a) 32 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime în serviciu de până la 10 ani;
b) 38 de zile calendaristice, pentru cei cu o vechime în serviciu de peste 10 ani.
(2) Vechimea în serviciu care se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihnă este aceea pe care poliţiştii o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă concediul şi se stabileşte potrivit legislaţiei pensiilor, aplicabilă acestei categorii profesionale.
(3) Durata concediului de odihnă al poliţiştilor încadraţi în cursul anului se stabileşte proporţional cu perioada lucrată de la data încadrării până la finele anului calendaristic respectiv şi în raport cu vechimea în serviciu stabilită potrivit alin. (2).
Această prevedere face ca polițiștilor care sunt încadrați în sistem și care au lucrat anterior în alte sectoare de activitate, bugetare sau private, să nu le fie recunoscută vechimea în muncă la modul de stabilire a zilelor de concediu, ceea ce apreciem că este o inechitate întrucât pragurile de majorare a numărului de zile de concediu are la bază o nevoie de recuperare mai îndelungată, odată cu înaintarea în vârstă, pentru refacerea capacității de muncă.
De asemenea, invederăm faptul că H.G. nr. 1578/2002 conține prevederi care sunt contrare Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru:
(1) Poliţiştii care au absentat de la program întregul an calendaristic, fiind în concedii medicale, concediu de maternitate, concedii pentru îngrijirea copilului, acordate în condiţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (act normativ abrogat și înlocuit de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ori în concedii fără plată, nu au dreptul la concediu de odihnă pentru acel an.
(2) În cazul în care perioadele de concedii prevăzute la alin. (1), însumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au întins pe doi ori mai mulţi ani calendaristici consecutivi, poliţiştii au dreptul la un singur concediu de odihnă, acordat în anul reluării activităţii, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care a intervenit absenţa de la serviciu pentru motivele prevăzute la alin. (1).
Menționăm faptul că articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 se opune unor dispozitii sau unor practici nationale care prevăd că dreptul la concediul anual platit se stinge la expirarea perioadei de referinta si/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul national chiar si in cazul in care lucratorul s-a aflat in concediu medical in toata perioada de referinta sau intr-o parte din aceasta si incapacitatea sa de munca a continuat pana la incetarea raportului sau de munca, motiv pentru care nu a putut sa isi exercite dreptul la concediul anual platit.
Printr-o Hotărârea preliminară pronunțată de Curtea Europeana de Justitie (CJUE) privind interpretarea dispozitiilor art. 7 din Directiva 2003/88/CE, s-a statuat, in 2009, că salariatul nu-și pierde dreptul la concediul de odihnă chiar daca s-a aflat in concediu medical un intreg an calendaristic.
De asemenea, precizăm faptul că legislația națională generală (Codul muncii) s-a modificat, iar prevederile acestuia au fost adaptate legislației europene: Legea nr. 12/2015 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii prevede ca, la stabilirea duratei concediului de odihna, perioadele de incapacitate temporara de munca, cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru ingrijirea copilului bolnavsunt considerate perioade de activitate desfasurata.
Astfel, Legea nr. 12/20.01.2015 prevede cu privire la Codul muncii:
5. La articolul 145, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:
"(4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă şi cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal şi concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de activitate prestată.
(5) În situaţia în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situaţia de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate.
Inițiatorii Legii nr. 12/2015 scriu că, astfel cum a stabilit CJUE în mai multe rânduri, statele membre sunt obligate să interpreteze aceste norme și să își organizeze ordinea juridică internă astfel încât absențele de la muncă pentru caz de boală să nu aducă atingere dreptului la o perioada minimă de concediu anual platit.
Cu alte cuvinte, perioadele respective nu afecteaza numarul de zile de concediu de odihnă la care au dreptul salariații în fiecare an.
Astfel, dacă incapacitatea temporară de muncă, concediul de maternitate, concediul de risc maternal sau concediul pentru îngrijirea copilului bolnav intervin in timpul concediului de odihna, acesta se întrerupe și salariatul își va lua zilele neefectuate după încetarea concediului medical, de maternitate, de risc maternal sau pentru îngrijirea copilului. Dacă acest lucru nu este posibil, zilele neefectuate din concediul de odihna se reprogramează.
Totodata, noul act normativ a introdus si precizarea conform careia salariatul are dreptul la concediu de odihna chiar si in situatia in care concediul medical se intinde pe durata unui intreg an calendaristic. In acest caz, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna intr-o perioada de 18 luni, incepand cu anul urmator celui in care salariatul s-a aflat in concediu medical.
Referitor la salariatii care, din motive justificate, nu-si pot lua integral sau partial concediul de odihna la care aveau dreptul intr-un an, angajatorii sunt obligati sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni, începând cu anul următor celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.
Potrivit prevederilor Legii nr. 12/2015, s-a stabilit ca absențele nemotivate de la munca si concediile fără plată sunt scăzute din vechimea în muncă. Excepție fac concediile fără plată pentru formare profesională.
De asemenea, invederăm faptul că zilele de concediu de odihnă suplimentar nu pot fi ”șterse”, dacă nu au fost acordate până la sfârșitul anului, acesta fiind un drept al titularului care nu se prescrie în acest mod!
Cu speranța că propunerile vor fi concretizate sub forma unor modificări ale legislației incidente, vă asigurăm de colaborarea FSNPPC în identificarea și rezolvarea problemelor profesionale și sociale ale membrilor de sindicat!
PREȘEDINTE
COARNĂ DUMITRU
